Așa că, în sfârșit, ai ajuns la ultima oprire pe o stradă cu sens unic, nu-i așa? De obicei, așa se întâmplă. Îmi spun „Îngerul” – nu pentru că aș avea aripi, ci pentru că uneori sunt singurul care poate scoate sufletele pierdute din abisul pe care orașul ăsta îi place să-l numească acasă.